Scroll Down

Fenomenul abandonului școlar este des întâlnit în rândul copiilor ce provin din medii defavorizate. Îi vezi cerșind pe străzi sau auzi des știri despre ei la televizor. România se confruntă cu o rată ridicată de părăsire timpurie a școlii.

Potrivit INS (Cercetările statistice exhaustive din domeniul educației) rata abandonului școlar în România a fost în anul școlar 2014/2015 de 20.1 %. Cauzele sunt în primul rând de natură socio-economică și familială. Studiile disponibile indică faptul că, în cazul copiilor provenind din familii sărace, riscul de abandon școlar este de 3 ori mai ridicat decât în cazul copiilor provenind din familii neafectate de sărăcie și de 3,5 ori mai ridicat în cazul copiilor din familii aflate la limita extremă de sărăcie.

Copiii proveniți din familii defavorizate au un orizont limitat de cunoaștere, de dezvoltare și exprimare. Sărăcia restrânge posibilitățile părinților de a asigura copiilor condițiile necesare educației. Alimentația sărăcăcioasă contribuie la performanțele scolare reduse și facilitează părăsirea timpurie a școlii. Mai mult, sărăcia este o consecință a nivelului scăzut de educație al părinților, a numărului mare de membri ai familiei sau/și a apartenenței la o familie monoparentală.

Comportamentul copiilor proveniți din comunități defavorizate reflectă problemele financiare și emoționale ale mediului. Acești copii se confruntă cu: stimă de sine scăzută, probleme de integrare și adaptare la școală, performanțe școlare reduse, hiperactivitate, violență verbală, predispoziția spre minciună, atitudini neconforme, abateri de la normele morale și de drept, nervozitate exacerbată sau timiditate.

Copiii care provin din familii cu probleme sociale au rezultate școlare nesatisfăcătoare încă din primul an, de multe ori fiind predestinați pentru cercul vicios “sărăcie – educație insuficientă – sărăcie”. Ei rămân în urmă la școală, nu au niciun sprijin din partea familiei, sunt blamați și etichetați ca nefiind capabili sau suficient de buni și de cele mai multe ori își pierd încrederea, urmând ca la scurt timp să abandoneze școala.

Prin urmare, nevoile acestor elevi sunt legate atât de suport material (rechizite, îmbrăcăminte, încălțăminte, transport ), cât și de încurajarea performanțelor școlare, furnizarea unor modele de urmat, facilitarea cunoașterii de sine, sau de situațiile cotidiene cu care ei se confruntă.